friendship

Pupici geaninoşi peste normă!

marți, 1 mai 2012

Eu si fapta mea.







Eu si fapta mea.

Ultima postare,ultimele poze,ultimele ganduri.
Orice adolescent spera la majoratul sau de 18 ani,la conducerea propriei masini,la libertatea de a avea propria locuinta,corect?!
Le pot avea,insa cu totii uitati amanuntul cel mai important:"persoana de langa tine",fapt-ce nu pot evolua mai departe.
Mi-as dori sa nu confundati asta cu o greseala,ci as vrea sa intelegeti cu totii ca e vorba de un sentiment
de dor,un sentiment nebun, sau mai degraba- dragostea pierduta`justificata astfel.
Poate va intrebati daca nu m-am gandit la cei din jur, la cei care merita sa traiesc pentru ei,si "Da!",
m-am gandit-insa doar un lucru am stiut,"Daca el pleaca,plec si eu",chiar daca nu plecam impreuna,insa
sunt constienta ca acolo unde voi pleca,il pot zari si ii voi fi alaturi mereu.
Astazi,a fost ziua de marti,ultima zi langa ei,langa cei dragi,dar cel mai important este ultimul moment cu el.
Asa cum ultimul moment este important si primul este deasemenea,prima convorbire,primul apel telefonic,prima intalnire,
totul. As vrea sa pot evolua urmatorul pas,insa cu ce leac as putea inceta de a asculta melodiile tale intruna?-de a uita
fiorii si emotiile pe care le-am simtit cand ti-am marturisit cuvintele ce definesc iubirea?-cum sa pot ucide
dorul ce ma distruge dupa ascunderea in bratele tale?-ce gheata ar ucide flacare ce se aprinde intre noi doi?!
Poate o sa va intrebati : "De ce tocmai pentru o persoana ca oricare alta?",insa aici gresiti,El nu e o persoana ca oricare alta,
ganditi-va ca e acea persoana speciala ce iti doresti sa-i fii alaturi toata viata,persoana ce-ti imperecheaza sentimentul.
Nu as vrea ca aceste cuvinte sa le considerati o fatada , ci ganditi-va ca la o dezvaluire de ganduri/sentimente ascunse,ce vor sa arate
raspunsul la toate intrebarile voastre.
Cat despre un ultim regret,este nerevedea noastra draga`prietena,iar tot ce mai vreau sa iti spun este sa ai grija de fluturii din stomac,nebunia si visele noastre impreuna.
Regret , trebuie dar va trebui sa inchei , si voi incheia prin a marturisii ca Tu, "Iuli,ai fost-esti-si vei ramane cel mai impportant!"

vineri, 3 februarie 2012

Intre patru pereti


Ma sufoc, raman fara aer. Capul ma doare ingrozitor. Imi vine sa tip, dar mi-e teama ca ma va auzi toata lumea. Imi vine sa plec, sa fug undeva departe. Sa fiu doar eu si vantul. Mam saturat de sa stau 24 din 24 de ore intre patru pereti care se tot strang si se strang formand o camera mai mica pana ajunge sa ma striveasca. Am vedenii...prea multe pentru o singura zi. Si cel mai rau este ca stiu ca voi inebuni intr-o zi.

Tristetea ofera aripi


Uneori tristetea iti deschide ochii, te ajuta sa vezi latura ascunsa a unui om pe care poate ca il credeai perfect sau macar aproape de tine. Dar acesti oameni nu exista, toti vor doar un lucru: sa-ti distruga latura umana, sa te vada jos, la pamant, sa te calce in picioare, apoi sa iasa in evidenta prin rautatea lor. Tristetea nu omoara speranta, ci o face mai puternica, o intareste. Iar acest lucru ne face si pe noi mai puternici. Tristetea nu a omorat pe nimeni, dar noi ne ferim de ea. Pentru ca da, e dureros sa suferi, dar tristetea nu este mereu ceva rau...uneori tristetea ne ajuta sa vedem ceea ce fericirea niciodata nu va reusi. Si nu uitati dupa fiecare lacrima varsata, va urma un zambet. Asa cum dupa ploaie rasare soarele.

Cat de bine sti sa joci teatru?

Intrebarea mea e simpla, prea simpla, dar raspunsul? Cat de bine sti sa joci teatru?
De ce teatru? Pentru ca viata este o scena. Cat de bine sti sa te prefaci, sa joci dublu in fata celorlalti? Pentru ca in viata daca nu sti teatru, vei cadea mereu in jos, iar cei de sus te vor calca in picioare.
Concluzie: pe secena trebuie sa sti sa plangi, razi, zambesti, si sa calci in picioare!


Screeam with me

Ai avea curajul sa zbieri cat poti tu de tare in mijlocul orasului? Ti-ar fi rusine daca ai face-o? Iti pasa ce cred altii despre tine sau esti doar tu spre drumul de a cucerind o lume intreaga.



Eu una as zbiera in mijlocul orasului, dar inca nu sunt destul de puternica incat sa pot face asta pentru ca imi este rusine. Nu imi pasa de ce spun altii, dar totusi daca acum as facea face asta, atunci mi-ar fi rusine, iar asta inseamna ca imi pasa ce cred ceilalti. Nu sunt inca pregatita sa merg pe drumul meu, pentru ca pe acel drum am nevoie de puterea ignorantei si mai e putin pana o voi obtine.^^

Durerea nu dispare!

Statea pe pod si se uita la luna care se oglindea in apa raului. 
- De ce nu pleci? l-am intrebat.
S-a intors si m-a privit, dupa care a intrebat:
- Tu...ma poti vedea? 
- Da...sunt medium.
Si-a intors privirea si a continuat sa priveasca apa.
- De ce esti atat de trista?
- Sa spunem ca viata m-a lovit prea tare. 
M-am dus langa el pe pod si priveam si eu apa care sclipea. 
- Dar tu, care este povestea ta?
- Iubirea vietii mele m-a inselat...nu am m-ai rezistat durerii, asa ca m-am spanzurat.
- Si, a functionat? 
- Nu mai simt durerea fizica, dar sufletul ma doare de 2 ori mai tare acum....si mi-am dat seama ca plecarea mea i-a deschis ei si amantului ei poarta. Dar acum regret, se pare ca moartea nu a putut sterge durerea din sufletul meu....din contra a dublat-o!


Nu uita...durerea se vindeca odata cu trecerea timpului. Nu forta lucrurile, timpul v-a vindeca ranile sufletului asa cum le vindeca si pe cele fizice.

duminică, 29 ianuarie 2012

:'(

Uitarea este vântul ce împrăştie scrumul vieţii mele…parcă mi se termina viaţa intr-un fum…parcă mi se scurgea durerea printr-o răsuflare…
 simţeam cum cerul a rămas fără stele, oceanul fără apă, pământul fără aer, soarele fără raze..parcă luna se înnegrise odată cu ochii mei, mai trag un fum şi parcă-mi ajunge-n vene în loc să-mi ajungă in piept...
 parcă puterea mea era din ce în ce mai scăzută când împrăştiam fumul pe pernă…parcă sunetele ce le auzeam cu greu,făceau parte dintr-un ecou, sau poate că e acea muzică ce încearcă să mă liniştească…
 pentru mine muzica e cel mai bun medicament pe care-l pot înghiţi cu uşurinţă când sunt bolnavă de suferinţă…iar tutunul e antidotul lacrimilor…mai trag un fum să eliberez gândurile murdare din mintea mea…
 am rămas singură între zâmbete şi poze…am lăsat valul să se spargă în capul meu…am lăsat cutremurul să-mi distruga frica…am lăsat iubirea să-mi prezinte suferinţa…nu mă voi întoarce la cei care mi-au întors spatele la greu, nu mai renunţ la mine pentru altcineva, nu mai las nimic să mă distrugă, prefer să mă sting singură, să fiu o ţigară neatinsă…

 mai trag un fum şi încalec pe şaua puterii şi voi călători pe drumul uitării…
Stau în colţul meu şi simt mirosul de ţigară, simt absenţa iubirii şi dispariţia încrederii, însă puterea a pus stăpânire pe colţul meu…


 Gata!Mai trag un ultim fum că deja îmi frig degetele…n-o să stau toată viaţa în pat să plâng după ceva ce nu merită, îmi ajung 5 minute să-mi fumez durerea şi să-mi savurez puterea în mirosul tutunului, ca să uit de ce a fost, şi să visez la ce voi fi…

 mă privesc în oglindă, parcă chipul îmi fusese invadat de o mare neagră, ochii într-un întuneric infinit, buzele îmi erau precum un lac secat, parcă mi se scursese viaţa printr-o privire, dar totul o să se schimbe...
 căci acum eu am început o nouă etapă a vieţii mele…fără să mă mai tulbure nimic…