:'(

Uitarea este vântul ce împrăştie scrumul vieţii mele…parcă mi se termina viaţa intr-un fum…parcă mi se scurgea durerea printr-o răsuflare…
 simţeam cum cerul a rămas fără stele, oceanul fără apă, pământul fără aer, soarele fără raze..parcă luna se înnegrise odată cu ochii mei, mai trag un fum şi parcă-mi ajunge-n vene în loc să-mi ajungă in piept...
 parcă puterea mea era din ce în ce mai scăzută când împrăştiam fumul pe pernă…parcă sunetele ce le auzeam cu greu,făceau parte dintr-un ecou, sau poate că e acea muzică ce încearcă să mă liniştească…
 pentru mine muzica e cel mai bun medicament pe care-l pot înghiţi cu uşurinţă când sunt bolnavă de suferinţă…iar tutunul e antidotul lacrimilor…mai trag un fum să eliberez gândurile murdare din mintea mea…
 am rămas singură între zâmbete şi poze…am lăsat valul să se spargă în capul meu…am lăsat cutremurul să-mi distruga frica…am lăsat iubirea să-mi prezinte suferinţa…nu mă voi întoarce la cei care mi-au întors spatele la greu, nu mai renunţ la mine pentru altcineva, nu mai las nimic să mă distrugă, prefer să mă sting singură, să fiu o ţigară neatinsă…

 mai trag un fum şi încalec pe şaua puterii şi voi călători pe drumul uitării…
Stau în colţul meu şi simt mirosul de ţigară, simt absenţa iubirii şi dispariţia încrederii, însă puterea a pus stăpânire pe colţul meu…

 Gata!Mai trag un ultim fum că deja îmi frig degetele…n-o să stau toată viaţa în pat să plâng după ceva ce nu merită, îmi ajung 5 minute să-mi fumez durerea şi să-mi savurez puterea în mirosul tutunului, ca să uit de ce a fost, şi să visez la ce voi fi…

 mă privesc în oglindă, parcă chipul îmi fusese invadat de o mare neagră, ochii într-un întuneric infinit, buzele îmi erau precum un lac secat, parcă mi se scursese viaţa printr-o privire, dar totul o să se schimbe...
 căci acum eu am început o nouă etapă a vieţii mele…fără să mă mai tulbure nimic…

Sfarsit

   Ţi-am cunoscut toate feţele . Ţi-am cunoscut lacrimile , zâmbetul ,trecutul , respiraţia , râsetul , copilăriile , alinturile , brutalitatea, uşurinţa cu care omori şi chiar şi cele mai ascunse colţuri ale inimii. Am răscolit totul în tine de la cel mai mic la cel mai mare detaliu. Ţi-am cunoscut iubirea , sărutul , îmbrăţişările mute. Mi-am sincronizat respiraţia cu a ta , la fel şi bătăile inimii. Ţi-am cunoscut fericirea , tristeţea , ura , nebunia , inconştienţa, regretele . Ţi-am cunoscut slăbiciunile şi punctele puternice. Te-am iubit şi m-ai iubit , te-am urât şi m-ai urât . Te-am invidiat , te-am adorat , te-am visat , te-am idolatrizat , te-am jignit , te-am dezamăgit , te-am ameţit , te-am disperat . Ai fost muza gândurilor mele obosite . Ai fost primul la care mă gândeam dimineaţa şi ultimul seara . Tu , inimă de piatră , ai fost creatorul meu . Nu-mi trebuie decât amintirile. Mulţumesc! 

  Sunt înconjurată de măşti groaznice, macabre , triste . Se pare că nu am nici o şansă de scăpare, nici măcar tu n-ai reuşit să mă salvezi . Am învăţat că lumina sufletului nu există şi că e doar o iluzie optică a unei atitudini complexate dar libere. Am reuşit să văd că nu sunt înţeleasă ci doar ascultată , că nu sunt demnă de cuvinte , că liniştea valorează de milioane de ori mai mult decât un strigăt de ajutor.  Cine i-a dat voie soarelui să îmi mănânce stelele ? Nu e corect. 

Inca putin…

Mi-am dat seama, după cam un an, cum e să dormi frumos. Poate că este o exprimare cam ciudată – a dormi frumos, însă mi se pare cea mai potrivită. La naiba cu toate insomniile şi acele vise rare ce vin să-mi spună un adevăr de care eu am ajuns să fiu conştienta. A dormi frumos mi se pare a fi acel act prin care îţi poţi aşeza capul pe umărul cuiva – indiferent dacă asta are vreo conotaţie exterioară acestui fapt, spre care ne simţim tentaţi să ne îndreptăm – să-i poţi simţi căldura pielii şi pulsul simbolizându-i viaţa. Aproape că am uitat cum e să fii fericita, cum e să te bucuri atunci când nu eşti singura. Mi-era aproape imposibil când ultimul an nu mi-am văzut decât propria singurătate şi nevoia execrabilă de a oferi ceva… probabil iubire. Însă am reuşit să deţin un adevăr tulburător: nu pot oferi decât atunci când inima îmi este constrânsă. Cât de curând simt că am să fiu nevoita să vorbesc; nevoia a venit deja, multe din ocazii mi-au bătut la uşă. De ce să tac dacă am ajuns să fiu conştient că altfel nu se poate? ACEST ADEVĂR SE AFLĂ ÎN MINE ŞI NU ARE NICIUN ROST SĂ LUPT ÎMPOTRIVA LUI. Oricum momentele mele de inconştienţă mă dau de gol…
E bine să ai pe cineva însă nu îmi doresc pe oricine. Mie trebuie să mi se aprindă beculeţele, să văd că există posibilităţi. Eu prefer să dau foc şi să se consume în 5 minute – frumos, decât să ardă în continuu, fără oprire, chinuindu-mă să sting focul ăsta obsedant. De aceea e mai bine să te arunci în prăpastie decât să te plimbi în continuu pe marginea ei. Nu pot fi fericita decât trăindu-mi cu adevărat clipa, clipa pe care o preţuiesc. Mâna mea te caută noaptea sub pernă… Da, n-am să te pot uita… Ce mi se pare însă mult mai rău este faptul că aproape am ajuns să te văd în toate persoanele cu care interacţionez şi aproape îmi vine să nu mai refuz nimic. Dar eu îmi caut prăpastia mea… Sunt încă mulţi, destui, cei care îmi pot deschide drumuri. Ştiu însă acum că n-am să mă pot calma… Viaţa mea aşa trebuie să fie… Nu este nicio resemnare ci doar propria mea acceptare…







                                                                                                                                    by:Kmytsu

Fara sens

Scriu in zadar;  cuvintele imi par goale si fara sens.  Vad negru, sumbru ( Cand in spatele acestei imagini triste cuprind o intreaga stare de supravetuire.)  Nu simt nimic.  Nu doare nimic. Nu vreau sa vad nimic, nici sa aud.  E doar umbra.. Au murit in urma…

Frazele mele sunt de neinteles,  dar nici nu imi ofer interesul pentru opinie straina..  Strig dupa ajutor, in sinea mea,  dar nu ma aud nici eu.  Totusi un slab ecou din vis, ma cheama cu propria-mi voce, incearca sa ma sperie, dar nici atat… Nimic nu ma mai sperie.. Realizez cum sufletul mi-e gol……….

Exista vis?  Nici nu mi-l amintesc.. Ce am visat azi noapte? Ce am visat acum doua nopti in urma? Mai stiu sa visez? Mai vreau sa simt? Cat de emo si prostesc au sunat aceste sintagme..

Sufletul imi este propria Apocalipsa, si astfel am murit!

……………………………………………….
Aceste afirmatii nu vor spune nimic.  Poate fi o aberatie totala, pe care vei incerca sa o intelegi in zadar.

Somn paradoxal

Ascultam piese gen chill out si Buddha bar ce imi rascoleau emotia unui somn lent cu parfum de dragoste si liniste. Simt pace, pustiu si lejeritate. Devin inoportuna cu o stare de incoerenta abrupta, gandidu-ma la sentimente. Ma sperii de mine, de dezastrul sufletesc care ma reprezinta. Ma ucide aceasta stare, acest spirit de ignoranta totala si insensibilitate fata de iubire. Nu mai simt nimic?.. Pasesc, fug, alerg. Ma simt imuna si ma sperii numai ce simt o oarecare urma de sensibilitate.

Nu mai visez noptile, nu mai imi amintesc visele traite in fractiuni de secunde ori simtite in inconstient. Nu mai aspir la ireal, imaginar si visator. Simt gust de cafea tare fara urma de miere, si respir aer de tigara uda. Ma simt precum un cosmar devenit la realitate ce nu mai stie sa iubeasca.  E crud sa cred ca iubirea e doar un vis urat pentru mine, care te trezeste in lacrimi. E doar nimic!

Sa risc sa pierd ? Psihicul, gandirea, mentalitatea sunt reale, sentimentele sunt fictiuni.  Sa mai vorbesc de dragoste, cand nici nu stii daca o simti? Am devenit propriul demon, si propria-mi frica. Nu doresc sa fac rau, nici eu nu vreau raul pentru mine. Nu sunt atat de insensibila, sa spun asta. Nu cer dragoste parinteasca, si nu vorbesc despre dragostea dintre frate – sora, ruda sau sentemintele unei prietenii. Le am, le ador!.. Vreau o altfel de dragoste, o altfel de iubire! Asta caut, sperand ca va aparea singura!

Uof!!! Din nou alarma enervanta m-a trezit! Ce stupid vis! E doar gandul real!

 

 

 

 

 

                                                                                                 by:Delilah

Si iata ca a rasarit si la mine soarele

  Si  iata ca  a rasarit si la mine soarele. Straduta mea a fost innorata prea mult timp, insa niciodata nu-mi pierdusem speranta. Totul a venit pe neasteptate. Nu am stat nici o secunda sa ma gandesc…dar daca nu este el  asa cum vreau eu?! Dar cum vreau eu? Asa cum este el: dulce, respectuos, grijuliu, atent, glumet, sensibil, optimist. Si atunci am realizat ca nu reusesc sa-i descopar  defectele, chiar si daca le-ar avea cu siguranta il voi iubi si mai mult doar pentru ca nu este perfect. Imi place cand rade, ador zambetul sau si vocea lui calda cand imi zice :”Neata!”. Ador sa ma trezesc langa el, sa-i aud respiratia, sa-i simt pielea pe pielea mea si sa ii simt mirosul de care nu ma satur. Langa el am invatat sa fiu mai buna, mai iubitoare si mai fericita. Datorita lui am invatat sa privesc doar partile frumoase ale unui om, am invatat sa inving orice, sa-mi depasesc limite. Imi place ca are incredere in mine, ma respecta pentru ca il sustin in ceea ce face si ca ii sunt alaturi. Cu el rad des, cu el merg oriunde, inima mea nu se poate dezlipi de a lui si viata mea a renascut odata ce a intalnit-o pe a lui. Imi place sa il sarut pe gropitele lui minunate, sa il alint in bratele mele si sa-i declar infinita dragoste. Imi place cand e curios si cand se gelozeste. Langa el eu sunt unica, sunt femeie si viitoare mama. Langa el nimic nu este greu, totul vine de la sine si trecutul dureros il arunc intr-un sertar. Langa el fiecare zi este diferita si speciala, ziua ploioasa este cea mai minunata, iar cea insorita este brilianta. Il ador pentru ca nu ii este teama sa planga atunci cand simte.Il ador pentru ca stie sa-mi dea libertate atunci cand am nevoie. Pentru mine el este totul, chiar si mai mult, iar viata este si mai minunata de cand l-am cunoscut. Ador fiecare minut petrecut langa el si imi este dor de el in fiecare clipa in care nu este langa mine. Miile de minute langa el mi-au  dat energia de care am nevoie pentru a merge inainte, veselia care ma invadeaza, speranta ca totul va fi si mai frumos. Ador noptile in care ne soptim “Te iubesc” in timp ce suntem imbratisati si ne iubim. Imi place cand ma priveste atunci cand dorm si imi saruta mana cand vrea sa-mi declare iubirea sa. Ador ca nu se supara usor si este intelegator. Imi place cand se poarta ca un copil si cand se entuziasmeaza. Imi place cand atrage privirile oamenilor cu povestile lui si este centrul atentiei.
Descopar cu fiecare zi ca in sufletul meu nu mai incape atata dorinta de a fi langa el si aproape ca imi vine sa plang de fericire ca viata a fost atat de darnica cu mine si mi-a adus langa mine o comoara, de care voi avea mare grija sa nu o pierd. Iti multumesc Doamne ca te-ai gandit si la mine si mi-ai trimis ingerul vietii. Te iubesc dragul meu pentru tot ce reprezinti in viata mea si pentru tot ce ai facut pentru noi. Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi!!!

A ta iubita