friendship

Pupici geaninoşi peste normă!

vineri, 3 februarie 2012

Intre patru pereti


Ma sufoc, raman fara aer. Capul ma doare ingrozitor. Imi vine sa tip, dar mi-e teama ca ma va auzi toata lumea. Imi vine sa plec, sa fug undeva departe. Sa fiu doar eu si vantul. Mam saturat de sa stau 24 din 24 de ore intre patru pereti care se tot strang si se strang formand o camera mai mica pana ajunge sa ma striveasca. Am vedenii...prea multe pentru o singura zi. Si cel mai rau este ca stiu ca voi inebuni intr-o zi.

Tristetea ofera aripi


Uneori tristetea iti deschide ochii, te ajuta sa vezi latura ascunsa a unui om pe care poate ca il credeai perfect sau macar aproape de tine. Dar acesti oameni nu exista, toti vor doar un lucru: sa-ti distruga latura umana, sa te vada jos, la pamant, sa te calce in picioare, apoi sa iasa in evidenta prin rautatea lor. Tristetea nu omoara speranta, ci o face mai puternica, o intareste. Iar acest lucru ne face si pe noi mai puternici. Tristetea nu a omorat pe nimeni, dar noi ne ferim de ea. Pentru ca da, e dureros sa suferi, dar tristetea nu este mereu ceva rau...uneori tristetea ne ajuta sa vedem ceea ce fericirea niciodata nu va reusi. Si nu uitati dupa fiecare lacrima varsata, va urma un zambet. Asa cum dupa ploaie rasare soarele.

Cat de bine sti sa joci teatru?

Intrebarea mea e simpla, prea simpla, dar raspunsul? Cat de bine sti sa joci teatru?
De ce teatru? Pentru ca viata este o scena. Cat de bine sti sa te prefaci, sa joci dublu in fata celorlalti? Pentru ca in viata daca nu sti teatru, vei cadea mereu in jos, iar cei de sus te vor calca in picioare.
Concluzie: pe secena trebuie sa sti sa plangi, razi, zambesti, si sa calci in picioare!


Screeam with me

Ai avea curajul sa zbieri cat poti tu de tare in mijlocul orasului? Ti-ar fi rusine daca ai face-o? Iti pasa ce cred altii despre tine sau esti doar tu spre drumul de a cucerind o lume intreaga.



Eu una as zbiera in mijlocul orasului, dar inca nu sunt destul de puternica incat sa pot face asta pentru ca imi este rusine. Nu imi pasa de ce spun altii, dar totusi daca acum as facea face asta, atunci mi-ar fi rusine, iar asta inseamna ca imi pasa ce cred ceilalti. Nu sunt inca pregatita sa merg pe drumul meu, pentru ca pe acel drum am nevoie de puterea ignorantei si mai e putin pana o voi obtine.^^

Durerea nu dispare!

Statea pe pod si se uita la luna care se oglindea in apa raului. 
- De ce nu pleci? l-am intrebat.
S-a intors si m-a privit, dupa care a intrebat:
- Tu...ma poti vedea? 
- Da...sunt medium.
Si-a intors privirea si a continuat sa priveasca apa.
- De ce esti atat de trista?
- Sa spunem ca viata m-a lovit prea tare. 
M-am dus langa el pe pod si priveam si eu apa care sclipea. 
- Dar tu, care este povestea ta?
- Iubirea vietii mele m-a inselat...nu am m-ai rezistat durerii, asa ca m-am spanzurat.
- Si, a functionat? 
- Nu mai simt durerea fizica, dar sufletul ma doare de 2 ori mai tare acum....si mi-am dat seama ca plecarea mea i-a deschis ei si amantului ei poarta. Dar acum regret, se pare ca moartea nu a putut sterge durerea din sufletul meu....din contra a dublat-o!


Nu uita...durerea se vindeca odata cu trecerea timpului. Nu forta lucrurile, timpul v-a vindeca ranile sufletului asa cum le vindeca si pe cele fizice.