Frazele mele sunt de neinteles, dar nici nu imi ofer interesul pentru opinie straina.. Strig dupa ajutor, in sinea mea, dar nu ma aud nici eu. Totusi un slab ecou din vis, ma cheama cu propria-mi voce, incearca sa ma sperie, dar nici atat… Nimic nu ma mai sperie.. Realizez cum sufletul mi-e gol……….Exista vis? Nici nu mi-l amintesc.. Ce am visat azi noapte? Ce am visat acum doua nopti in urma? Mai stiu sa visez? Mai vreau sa simt? Cat de emo si prostesc au sunat aceste sintagme..Sufletul imi este propria Apocalipsa, si astfel am murit!……………………………………………….
Aceste afirmatii nu vor spune nimic. Poate fi o aberatie totala, pe care vei incerca sa o intelegi in zadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu