friendship

Pupici geaninoşi peste normă!

duminică, 29 ianuarie 2012

:'(

Uitarea este vântul ce împrăştie scrumul vieţii mele…parcă mi se termina viaţa intr-un fum…parcă mi se scurgea durerea printr-o răsuflare…
 simţeam cum cerul a rămas fără stele, oceanul fără apă, pământul fără aer, soarele fără raze..parcă luna se înnegrise odată cu ochii mei, mai trag un fum şi parcă-mi ajunge-n vene în loc să-mi ajungă in piept...
 parcă puterea mea era din ce în ce mai scăzută când împrăştiam fumul pe pernă…parcă sunetele ce le auzeam cu greu,făceau parte dintr-un ecou, sau poate că e acea muzică ce încearcă să mă liniştească…
 pentru mine muzica e cel mai bun medicament pe care-l pot înghiţi cu uşurinţă când sunt bolnavă de suferinţă…iar tutunul e antidotul lacrimilor…mai trag un fum să eliberez gândurile murdare din mintea mea…
 am rămas singură între zâmbete şi poze…am lăsat valul să se spargă în capul meu…am lăsat cutremurul să-mi distruga frica…am lăsat iubirea să-mi prezinte suferinţa…nu mă voi întoarce la cei care mi-au întors spatele la greu, nu mai renunţ la mine pentru altcineva, nu mai las nimic să mă distrugă, prefer să mă sting singură, să fiu o ţigară neatinsă…

 mai trag un fum şi încalec pe şaua puterii şi voi călători pe drumul uitării…
Stau în colţul meu şi simt mirosul de ţigară, simt absenţa iubirii şi dispariţia încrederii, însă puterea a pus stăpânire pe colţul meu…


 Gata!Mai trag un ultim fum că deja îmi frig degetele…n-o să stau toată viaţa în pat să plâng după ceva ce nu merită, îmi ajung 5 minute să-mi fumez durerea şi să-mi savurez puterea în mirosul tutunului, ca să uit de ce a fost, şi să visez la ce voi fi…

 mă privesc în oglindă, parcă chipul îmi fusese invadat de o mare neagră, ochii într-un întuneric infinit, buzele îmi erau precum un lac secat, parcă mi se scursese viaţa printr-o privire, dar totul o să se schimbe...
 căci acum eu am început o nouă etapă a vieţii mele…fără să mă mai tulbure nimic…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu