friendship

Pupici geaninoşi peste normă!

miercuri, 18 ianuarie 2012

LACRIMI

E tot ce am putut să fac în ultimele seri, cu mii de gânduri în suflet și cu alte zeci de îndoieli... Întrebări la care nu le găsesc răspunsuri, cuvinte care nu îmi alină dorul, iubiri ce nu îmi umplu sufletul... Oare am să te mai văd vreodată? Va mai fi vreodată la fel?...
Mi-e tot mai greu și parcă tot mai adânc încep să fiu mai rece... Încep să cred...că nu pot să mai cred...
Sentimente confuze îmi adulmecă mintea și o încețoșează, mă fac să visez și mă aruncă în abis...Fapte ce mă omoară încetul cu încetul și cuvinte ce întorc cuțitul în rana încă deschisă...
Încep să cred că îmi doresc prea multe, deși știu că niciodată nu mi-am propus ceva de neatins, încep să cred că rostul meu în viață e cu totul altul decât m-am gândit eu... Dar totuși îl refuz...Nu! Nu pot să cred că sunt doar lacrimi ce trebuie să vina, nu cred că viața e atât de crudă, atât de lipsită de iubire. Nu trebuie! Dar e!
Și curg iar lacrimi...și mă gândesc din nou la noi... acei doi copii ce se priveau în ochi și se citeau în suflet, acei doi tineri ce se iubeau, acei doi... ce au rămas doar unul...
Mi-e dor, de ce să mint?! Mi-e dor de tot ce a fost...mi-e dor de primele cuvinte, surâsuri și de primele atingeri...Mi-e dor de șoapte și de săruturi furate, atât de inocente... Mi-e dor de serile petrecute împreună și de mesajele de noapte bună... Mi-e dor de tot...dar mai ales de tine....
Însă acum înțeleg că s-a sfârșit fără să se sfârșească, dacă se poate așa ceva... Mi-e dor! Sper doar să-ți fie bine și poate... din când în când... să te gândești la mine... Eu o voi face!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu