Am sovait atata in fata acestui ceas,gandindu-ma doar la orele ce s-au scurs rapid ca o intalnire banala in trecere.
As dori sa marturisesc sentimentul de limita fata de sufletul ce ti-l consideri aproape pe care il simt inauntrul meu, in organismul meu, sau pur si simplu doar in mintea mea.
Zaresc aievea acelasi moment repetabil, acelasi trup ce se apropie catre fereastra sperand sa il zareasca , sau doar acest trup asteapta o alta "venire"?!...mm`..misterios..
Am fost invatata sa privesc exteriorul-am acordat atentie pana si celor mai mici semnificari-am urmat pasii treptelor ce le-am intalnit`ca o evolutie a unui vechi telefon inutil-am inteles semenii ce i-am zarit in ipostaze intalnite mie-am descoperit frumusetea atingerii line pe pielea mea`sarutul moale ce ti-e daruit cu gand si cu sentiment.
Am descoperit si aplicat totodata si ambitia de a-ti ridica prezentul actual , dorinta de a depasi stagiul in care te aflii-ti se pare dificil...`insa cum sa nu te straduiesti cand ai "visul"in fata ta, cum sa nu-ti doresti sa nu lupti pentru el , numai incercand vei vedea totul realizandu-se.
Atat frumusetile cat si etapele destinului , iti vor impiedica calea de a inainta - in schimb tot ce conteaza e "Caracterul de sine" .
Piedicile e bine sa le asemeni unor semafoare, ce cu fiecare piedica depasita , culoarea semaforului sa se schimbe.
Cat despre frumusetea pe care o intampini , si nu spune "Stop" sau "Nu" la o oarecare dezamagire stupida si nesemnificanta-dese ori ce pare dureroasa..priveste-o atenta , profita de ea sau daca nu , "N-o irsosi prosteste.".
Prin toate acestea nu pot spune ultimele cuvinte decat:
` Am invatat - ca mai am multe de invatat.`
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu