Sunt înconjurată de măşti groaznice, macabre , triste . Se pare că nu am nici o şansă de scăpare, nici măcar tu n-ai reuşit să mă salvezi . Am învăţat că lumina sufletului nu există şi că e doar o iluzie optică a unei atitudini complexate dar libere. Am reuşit să văd că nu sunt înţeleasă ci doar ascultată , că nu sunt demnă de cuvinte , că liniştea valorează de milioane de ori mai mult decât un strigăt de ajutor. Cine i-a dat voie soarelui să îmi mănânce stelele ? Nu e corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu